agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1361 .



când ochii îți sunt gemeni monozigoți
poezie [ ]
despre plecări, perspective

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [AlwaysWasIsWillBe ]

2012-11-01  |     | 



ochiul drept
(coeficient de contiguitate zero)

azi e o zi specială
azi e ziua în care am ales să vizitez locul
prin care oamenii ne părăsesc

am făcut popas
pe o dună de nisip și am început să privesc
toate formele de relief cu toți oamenii aderenți
unii se simt singuri pe cele mai înalte culmi
alții, cu zecile, sunt fericiți undeva
unde mlaștinile stau braț la braț

privesc spre zona interzisă
zona în care lași inima la intrare apoi faci primul pas
zona unde sângele cald îți este cel mai de temut adversar
și realizez că m-aș rătăci

apoi îmi spun că nu e acea zi
nu e ziua în care putem păși desculți
pe pământul unde visele se prăbușesc
ca o ploaie de meteoriți
pe pământul marțian înroșit
cu sângele acela rar pentru care
nu găsești trasnfuzie

revenirea este ca un fulger
căzut de două ori în același loc unde
nu putem tapeta pereții golurilor
cu fericiri de moment

***

ochiul stâng
(viața fuge din noi cu pași mici)

când oamenii pleacă din tine
parcă ar pleca de la ecuator înspre poli
cuminți în ordine alfabetică, cu capurile plecate
rânduri nesfârșite cu inimile scoase
din fiecare literă, vers, poezie
și le lași să zboare

a sosit timpul
să lași întunericul să înghețe în venele
scrierilor tale, din bătăile de inimă
să rămână doar un ecou colorat
în arămiu de o amintire devenită
ușor ușor un leagan așteptând
viața în poala lui

rămâne o casă goală
mobila scrâșnind a candoare de oameni
trecuți odată cu tinerețea ei
la fel ca vinul care îmbătrânește
și așteaptă efectul de bumerang
al longevității

rămâne un gol
unde vântul nu bate, verdele nu respiră
viața inspiră adânc în piept moarte
și nu mai expiră


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!