Unde un sentiment criminal m-a trezit din somn
Sabie mi-a pătruns în piept.
Sufletul s-a dus în parfum de crizantemă.
Cine mă mai omoară? Mi-am spus.
Și mi-am adus aminte de mine
Și am stat în stânga(oglinzii)
Și oglinda-mi ștergând-o dădeam să plâng.
Cântec cosmic spre lună am cântat.
A urmat o tăcere și apoi un cântec de bucium
Și apoi cântec de înviere. Și am înviat în lună.
Și am pornit spre dreapta sabie.
Și a plouat cu picături mari la oglindă.
Și am trecut prin sentimentul de Dumnezeu cu “cântec la braț”.