Cartea Poemelor

*** 25 ***

Idilă





Aleargă către el, cu brațele-i deschise,

Cerând îmbrățișare pătimașă,

Cu buzele-i întredeschise,

Ce-i aminteau cum suspinând,

Îl sărutau cu lăcomie,

Lăsându-și moale corpul subțirel, în față,

De fiecare dată când i-atinse-n treacăt, sânii,

Să-i simtă-n porii fiecărui deget, inima, bătând,

Știind că este clipa-n care-i va șopti, cu nerăbdare

Că este doar al ei, apoi, va să-i sărute ochii,

Cătând să schimbe acea culoare,

Să nu-și mai lese iar, raze de gheață

Privind-o fix, în raza lunii

Atunci când pășește-n față…







Se retrage, timid, când vrea să-l prindă-n brațe,

Simțind că ea, ca un magnet, îl va atrage

Într-un torent de senzații, nemiloase,

Aidoma valurilor înspumate,

Când se lovesc de stâncile țărmului, zgomotoase,

Vrând să spulbere totul, într-o clipă…

La fel ca lumea lui, cu o idilă…






©Th3Mirr0r