Cartea Poemelor

*** 40 ***

Izvorul





Razele soarelui, se revarsă,
Printre cetine de brazi,
Îmbrăcând în aur roua dimineții,
Așternută pretutindeni;
Printre pietrele strânse laolaltă,
Ca un mănunchi de culori rosii,
Îmbinat cu maroniul conurilor de brad
Și verdele tufelor de ienupăr,
Izvorul răsare din inima pământului,
Urmând harta definită de roci,
Stratificate în culori
Ce se-nchideau către un gri pestriț,
Din când în când, cu structuri galbene,
Printre rădăcinile noduroase,
Pe jumătate înghițite de pământul umed…





Șipotele izvorului, se dispersează-n aer,
Scânteind precum pietrele de cremene
Atunci când se lovesc unele de altele,
Căutând să genereze focul sacru…
Doar că sunetele lor sunt cristaline si metalice;
Nu se ‘nalță-n ceruri, precum rugile;
Ci, se scoboară către locul de origine,
Unde s-a înființat esența rece…




©Th3Mirr0r