agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-12-12 | |
vă spun sincer
se poate scrie moarte cu diacritice m-a învățat un orb îndrăgostit de amănunte ca un profesor mi-a luat mâna într-a lui și mi-a condus-o până unde se termină curentul electric * sunt sigur absolut convins pot băga mâna în foc pisica aia care se plimbă pe acoperiș va coborî pe burlan până la etajul unu sau nouă și va intra pe fereastra deschisă larg se va întoarce acasă ca un coșmar risipitor ca să vă faceți un tablou aflați că vă spun toate astea de aici din creierii deșertului * vin fluturii se întorc prin ploi prin orașe prin războaie dintr-o bătaie de aripi mătură totul în jur blocuri și monumente munți și oameni pământul se ridică valuri valuri de la un timp îmi este tot mai frig degeaba se ține după mine soba asta ca un animal credincios de ce să mai mint a început să ningă în amintiri domn' doctor așa cum mi-a prevestit una din cele mai frumoase iubriri când brațele ei mă înveleau ca niște fulare cu clopoței stau la un bar lumina feței de masă este peste tot văd cum se apropie fluturii acum când ospătarul aduce berea privind spre altă gaură neagră de la altă masă acum când am început să îngheț de la unghii spre inimă acum când apăs butonul de la lift crezând că pot să scap * mi s-a spart inima într-o haită de câini vagabonzi care latră la sânge de nu mai poate săracul să intre în casă îl privesc de la geam cum stă pierdut în parcare îmi pare rău că nu mă pot duce după el dar sunt prea multe trepte vii de coborât asta e în lipsa lui o să târșesc conștient - ceea ce este de o mie și una de nopți mai rău - bocancii prin carne cu sufletul înfășurat în șubă ca odinioară aerul din jurul meu agonizează nu mi-ați văzut tatăl zice suferea de o vizuină * mijesc ochii până se poate trece cu lama pe sub peloape câmpia își leagănă în zări caii dusă de vânt o pungă va acoperi într-un final soarele știu asta cum știu copacul stufos care apare mereu în călătoriile mele cu trenul pare a fi o rudă sau așa ceva dimineața îl văd în chiuvetă cum se înalță falnic din scurgere acoperind generos cu crengi vesela
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate