Cu toți interpreții și datătorii cu opinia
nu mai am loc de visele mele
dacă ei necontenit vorbesc
ca morile stricate
epuizează orice vis și variantă.
Nu înțeleg cum vine schema,
Nu mai e loc de visele mele?
Dar eu le știu pe ale mele,
știu precis ce voiesc,
iar dacă se întâmplă vreo coincidență de opinie
e pentru că la cât de mult își tot dau unii cu părerea
e cam greu să fii în visare original,
mă liniștește gândul că ei sunt parte din decorul artificial,
prin urmare din tot ce nu este esențial.
Îmi asum toate visele expirate, de amor, de libertate, de poezie
și în toată această banală visare nu mă atrag neologismele,
visele cu roboți, prostamol, tragisme, cioburi
sau alte elemente de decor androgin, ciberbetic.
Dacă nu mai e loc pentru visele mele,
căci așa simt câteodată, când arareori le dau dreptate că îmi doresc nu știu ce,
le fac eu cadou o teleportare într-o lume cu toate artificiile și falsul
pe care și-l doresc și-l proiectează asupra mea sau a altora ca mine.
Ei sunt cei care lipsesc din viețile lor și le trăiesc pe ale altora,
iar univerul le tot dă motive să lipsească și ei dau din coadă.
Ce priveliște minunat-grotească ne oferă acești pierduți printre lumi ce nu le aparțin, din care sunt excluși.
Să înțelegeți aceste cuvinte ca pe o favoare.
Ultima,
de vreme ce tocmai a trecut peste noi un proaspăt sfârșit de lume!