ar fi trebuit să îți fie mai cald
îngenunchiat la marginea patului bătrânul devenea pe rând făclie
cărbune aprins mare cu valuri cuminți în care
picioarele tale coborau zilnic

mie mi-a construit altcineva o punte prin care atomii flămânzi coboară
din creieri în negrul ochilor
nu mai contează strâmbătatea oglinzilor
îmi place
îmi place iadul înțelegi

chiar dacă în fiecare an
când intri tu în casă triumfător și verde
cu brațele încărcate de ace
când slugile roiesc în jurul tău
oooh
strălucitoare cioburi hârtii lumânări

te rabd
clepsidra iar a prins să se rotească