mi-am imaginat un ibric ceva mai mare universul cel vast
pământul zaț într-un plan înclinat
am băut cu toții aceeași cafea
unii s-au trezit alții se maimuțăresc pe jos și-n fotolii încă mai moțăie
majoritatea au adormit iarăși îmbrățișați pe trecerea Căii Lactee
au rămas sinistrații părăsiții fără niciun acoperământ fără chipul divin
n-au cooperat nici după mii de duble greșeli nu și-au recunoscut ratarea vieții nici în celulă
noi abia de ne-am chinuit să zărim destinul pe fundul ceștii
pe marginile ciobite de copite
degeaba cangurul zvelt
destinul animal și-a luat un elan ne-a scăpat
printre degete curge din rănile veșnice
destinul angelic mariologic sau hristic
vinul euharstic ne-mbibă rareori prescura
dacă nu ne pălmuim ușor fețele spălate și nu bem apa rece din fântână
ca să nu mai însetăm niciodată
după izvorul celest

nu vom căpăta trupul cel vast
dacă nu ne dezbrăcăm de păcate
nu vom avea libertatea
dacă nu ningem ca florile albe ale miresei prin ploi

ne putem boteza și acum până seara întru Duhul Sfânt
cu aripile fluturilor de zi
să viscolim să scriem cu zborul liliecilor
noaptea peste munți și câmpii

orașele ultime s-ar putea să ne scuipe în nelocuire
canalizările vor exploda vor țâșni-n sus capacele țevile șobolanii
vor refula scurgerile-n templele idolești ale civilizației
de tip american și european

ce-i de făcut fraților în regimul de austeritate
ne pătrunde întunericul încet înghețăm ne degeră nasurile ne-amorțesc în ger bărbiile
fruntea obrajii ne pișcă buzele crapă urechile cad acadele roșii și ard orbitor
pământul e un turban
pe care Allah prin mâna profetului său a scris un secret neaflat
pământul e un batic oriental
Druga marea zeiță șterge cu el pe cap trupurile sfârtecate ale jerfiților din Bengal
pământul e comanacul părintelui Ilie Cleopa
e mantia neagră tivită cu mov a părintelui Arsenie Papacioc
pământul doarme visează noile legende ce le-o trimite bunul Dumnezeu
pentru a ne invita să trăim cu-adevărat felul din veci neschimbat
ultramodern dar totuși din plin
ascetic-tradițional

pământul e vast
dacă știm să-l vedem
pământul e-un vers
sempitern
altfel de-ar fi
ne-am prăbuși
pământul are Autor
noi suntem ai săi
cititori