închid ochii și număr
cine a început cu o filă albă a terminat
tot în alb

ce iese din clopot nu mai are niciun cuvânt
lumea a uitat să se adune și eu
am numărat un zero întreg
nu sunt Hilbert
acolo sunt mulți care seamănă cu el

pe cineva aș împușca
dar Dumnezeu m-a făcut și eu nu sunt
războinic

stau și număr
pe cei veniți din pahare nu-i aștept
ei când intră în odaie toți dorm
se fac că dorm sau sunt morți pe undeva
mă îndrept pentru o liniște
cineva să-mi facă ceai și loc

acum număr lumânarea
până mai bate
până se va deschide
acele minți în coji de ou

iubesc lumea pentru că nu în lume se descoperă
ce se întâmplă

pe acei doi nu i-am găsit încă
deși am numărat destul
până la o sută
prin tranșee prin baruri
și prin pungi

eu nu-mi cos aripi
plec în rochie largă dacă nu am găsit
nu e nimic
mă uit dar nu mai scriu pe foi
nu ating viața
tot ce nu se vede înăuntru
în cuvinte nu se spune
jocul din joc nu iese

am ochii frumoși
și asta e de ajuns să fie închiși