a fost o noapte magnifică
pe măsuța ce ne ajungea până aproape de genunchi
erau cinci bucăți dintr-o coajă de portocală
una mai mare și celelalte mai mici dar cu marginile crăpate
portocala pe jumătate decojită
stătea lângă paharul plin cu șampanie
cel aproape gol stătea căzut pe maginea cea mai îndepărtată de noi
cu ultimele picături scurgându-se ca o limbă gălbuie

ceștile de cafea erau la început foarte aproape
dar cu timpul s-au deplasat spre centru ca apoi
să se despartă și să rămână una în dreapta cealaltă pe podea
nu știm nici acum cine le-a mișcat
chiar evităm subiectul

sticla cu apă șervețelele borcanul cu nutella ochelarii mei ochelarii tăi
formau un sătuc părăsit în care am promis să cerem cândva azil

perdeaua se apropia foarte mult
(și când zic foarte mult vă rog să mă credeți
uneori ne speriam rău)
de farfuria pe care stăteau răzlețe mai multe bomboane skittles
în marea lor majoritate galbene

mai erau
firimiturile răspândite de aveai impresia că este o față de masă
turnul format din cele două pachete de țigări și brichetă
și nu în ultimul rând becul nostru care lumina fără veioză dar
din păcate așa ceva nu aveam

dimineața se sculpta printre crengi
nu ne-ar fi mirat dacă ar fi intrat un soldat
cu bocanci transparenți
decorat cu înalte distincții militare și citind dintr-un registru ne-ar fi înmânat cine știe ce onoruri
am fi stat pe marginea patului
goi
și l-am fi privit așa până la sfârșitul lumii
l-am fi privit emoționați cum ar fi citit nestingherit polologhia din care noi am fi păstrat doar vocabulele
care s-ar fi repetat ca niște ecouri pe un hol lung ca un braț pe pernă