în loc de lentilă pun în capătul mai larg al tubului
o portocală
țin bine cârma și trag draperiile pentru a obține un contrast mai bun la ecranul
atârnat de grindă

țevile încep să tremure deși vecinii de sus nu sunt acasă
un huruit puternic se aude din tencuială
ici colo se deschid trape din care ies manete de diferite mărimi cu mânere colorate
le trag pe toate în ordinea r.o.g.v.a.i.v
revin la locul inițial având grijă să nu cad printre scândurile ce încep (firesc)
să dispară treptat

camera se rotește mișcată de un șir continuu de cobai
care aleargă de zor pe sub centura de prize
un periscop se coboară
mă uit prin el bat aprobator din palme și
deschid radiourile de pe cele trei scene apărute în locul dulapurilor
exact cum am plănuit

trag covorul ca să activez ventilatorul aflat dedesubt pentru a elimina surplusul de aburi
(pentru a estompa zgomotul
în urma activării unui întrerupător albastru din spatele singurului calendar
pereții se capitonează brusc cu un tapet mov)

mă duc la birou
singurul luminat de soare
și scriu privind afară ceasul în care se dau copiii în balansoare de sticlă

iau o piatră din coșul cu pietre
sparg gemulețul de deasupra galeriei
și tot aerul iese cu putere șuierând
îmi zic
acum trebuie să fie bine focul e potrivit încă de ieri
trebuie să fie bine
alerg până în dreptul ușii
(în trecere pun receptorul înapoi în furcă
se aprinde o lumină sângerie
chiar și în armata de sertare închise de mine cu cheia într-o zi cu ploaie)
mă așez în genunchi
și aștept să văd scrisorile țâșnind

încurajat de geana de lumină puternică ce răzbate prin fanta pragului
măresc prin zgâlțâirea balamalelor
distanța ușii față de podea

când borcanele cu formol se vor sparge
inundând tot ce înseamnă pentru mine acum
(moment în care trebuie să alerg după cârpe și mop)
o să știu că iară ceva nu a mers bine
o să mă uit iară peste noițe
o să schimb iară bornele kilometrice de pe tavan

aștept
folosesc un cui ce iese din podea ca pe un joystick
pentru a ține în echilibru camera
(odată au căzut toate acvariile
câțiva dintre peștii dragi mie au murit)

știu sigur
în colivia de pe frigider
printre mobila și tablourile căzute pe-acolo
în cutiuța cu grăunțe
este o siguranță universală
pe care dacă o scot