zugrăvește odaia
după fiecare sărut aprins
uite
scrumul umple colțurile
vocea bunicii mângâie
ridică colțurile zâmbetului
împletește cea mai frumoasă pâine
resturile bunăstării
pitește-le sub lumina hainei
- aceasta va fi hrană lupului
vezi
acela alb care dă târcoale gardului pe coli
unde semnele sună din barbă
căutând primul psalm
- nu-l văd buni
este departe
adierea liniștii aduce zburdălnicia pletei pe buze
sărutul șterge ultima literă
pana lebedei
plutește lin pe masa ta de scris
acum văd
mă poți scrie

fărâmiturile
topesc somnul atingerii