te caut

epitaful lui ieri zace schilodit
iar eu
prin lumea orbilor
mă împiedic mereu de două cuvinte

nătângă
ziua urlă spre stele desuete incantații
prin bezna ,,celei de nenumit”
tura de noapte a destinului
rânjește la mine
ca la ultimul lacheu concediat

lacrima
străjuiește stingerea focului
urma sărutului tău lunatic
îmi arde dimineața ce se repede năucă
pe gura ruptă de dor

în grota adevărurilor rostite total
sinucigaș
tu ți-ai strâns în valiză toți fluturii