ascuns în treptele unei coborâri am descoperit urletul
de unică nefolosință al ultimului născut
pielea încruntată de sfârșituri despărțită în silabe
nu înțelegea întrebarea din întrebare
dacă mamele noastre călătoresc o viață întreagă de-a lungul pământului
până sunt oprite de un samaritean
iar noi coborâm
cât de multă absurditate poate trăi în omul
ca o cursă de linie?

luciditatea se gudură în tălpile mele ca o cățea în călduri
decorațiile atârna la piept toate războaiele pierdute cu tine însuți
târâm după noi sanatorii întregi
ne desenăm adevărul dintr-o obsesie
și identitatea dintr-un țipăt

binecuvântată să fie frica și lătratul din pieptul unui condamnat la moarte