E dimineață și cerul își strecoară fulgii stelari
curg sunete albastre spre
tânăra cu picioare dezgolite e oprită
de un pui pescăruș cu o aripă în acuarelă de sânge
ea îl învelește în rochia ei albă
și pășește hotărâtă pe valve calcaroase
la capătul țărmului găsește un craniu uman
și sapă cu mâinile
într-o groapă așează craniul
în alta pescărușul acoperit cu nisip
peste care ea adoarme cu tălpile în așchii de scoici
într-o atmosferă galbenă aurie răsare un arbust.