Tu, Sophia


Mă detașez de tot când chipul tău sublim
îmi colorează ochii în nuanțe de roz,
iubirea ta, e-un curcubeu colorat,
ce răsare în inima mea, ștergând negru și bezna.

Căci știu paradis pe pământ nu există,
însă cu tine mă simt ca un terran tibetan
prăpastii, vulcane, cu toate trec peste,
căci pacea cu tine-mi alături iubito.


După perdelele de fum, ce abundă în ochii mei,
Răsari tu ca un abis, liniștit și domol,
cu tine simt timpul ca un infinit,
mă divizez în fluture, și zbor lin spre cer.

În tine găsesc substanța supremă,
ești virtutea în care pot să mă încred
dorințele toate sunt integrate în tine
iar existența mea, ție ți-o datorez.