De ce să mă mai simt precum și marea
A cărui val se sparge la noroc,
Când tu, pe țărmul meu obții chemarea
Iar eu, pe țărmul tău nici nu am loc.

De ce să mă mai simt precum o carte
Ce praful a răpus-o atât de-ușor,
Când tu intenționezi s-o dai deoparte
Fără să știi ce are-n interior.

De ce să mă mai simt precum zăpada
Ce din greșeală-n zilele de mai
Apare printre munți, ca și dovada
Că-exist și unde nu te așteptai.