în lumea asta împrăștiată pe covorul vieții
dumnezeu rezemat de un moșmon cu mâinile
rătăcește printre noi la întâmplare caută
să ne combine după forme și culori
cine știe cât îi trebuie să găsească
piesele nimerite pentru îmbinarea perfectă
oricine să capete chip și suflet

trupuri la marginea a două piese de puzzle
cu arcuiri delicate ne așteptăm rândul
din grămada de oameni doar două
configurații inexpresive suntem până când
el ne va lipi într-o oarbă potrivire

(10 martie 2013)