la marginea lanului, copilul îți sărută palmele
îl privești în ochi
și în timp ce-i vorbești despre pulsul glodului
ai prins între două degete de la picioare moțul curcanului
cu aceeași îndemânare cu care pe vremuri te dădeai în vise
pe creasta timpului care îți striga:

lasă asta, ia sita și strecoară-te în Viață!

capul scaunului se pleacă și privește printre picioare viitorul
e roz, strigă
e roz

lasă așa, spun
lasă așa