agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-04-12 | |
la primele ore bruma se așază chiar și pe soare
răspândind culori ude e frig și nu-mi pot aminti nimic mii de fantome îmi mângâie chipul pe interior aprind țigara cu ochii la degetele mele spasmodice bricheta pornește după mai multe încercări prea târziu mi-a dat prin cap să le număr timp în care trec pe lângă mine două cupluri o mamaie tipul care zice mereu stima! o ramură și poate dumnezeu în trup de foaie de ziar înjur încet situația să nu fiu auzit de florile cocoșate din boscheți arunc bricheta roșie în pubela verde cade în prăpastie cu zgomot de știe întreg mapamondul unde mă aflu mi-ar fi plăcut să aud un val chiar dacă iubesc muntele și să văd oamenii ca pe niște radiografii pe care ți se arată cancerul într-o pată sunt secunde în care poți clădi imperii îți pare rău de oamenii tăi invizibili pe care îi omori sunt gesturi pe care ai vrea să le faci când pasul drept urmează pasului stâng iată-mă în larg recele intră pe nas trage după el tot aerul de aseară rămas pe nări îmi vine în minte patul ca un bătrân ce doarme neîntors patul meu intrat în splătorie ca un soare în nori e timpul să aud cheile zornăind și telefonul să mă preseze pe pulpă e timpul să aranjez ghiozdanul și să scot fumul afară pentru a pune un ocean între mine și neprevăzut când ești tânăr tălpile sunt niște nori le poți privi ca un zeus cu pretenții de proprietate cu sceptru între cele două degete nu te doare nimic în plus decât durerile cu care ai iubit în gleznă este mereu un vecin hâtru poate mereu altul abia așteaptă să te bată la zaruri în lumina veșnică de culoarea pijamalei pătate de urină în care o să îmbătrânești până una alta strângi filtrul ca în nicio altă dimineață și tușești ușor la stop trec una două trei mașini /oare câte aveau șofer?/ cu viteza suflatului peste lumânările aniversare oricât de fericit ai fi cu buzele și dinții plini de ciocolată repetându-se la ceilalți colegi oricând trece un tgv și te pocnește de nu te vezi așa că trec prudent pe sub zebra vie de pietoni magicianul din mine a făcut să dispară țigara mă dezbrac din mers ca un supererou iau hainele mele identice cu care mă prezint frumos în lume ștefan oferindu-le spre preatocire mâna mea care seara devine scară de incendiu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate