agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-04-23 | |
Se-aud țipete din sobă.
E lemn ce arde, neclintit. El, c-o privire sobră Mă dezbracă prin clipit. Căldura se degajă lent În camera asta obscură, Iar el, privind total absent, Mi se îndreaptă către gură. Geamul tot s-a aburit, Luând rolul de perdea. Eu, părandă c-am murit, Mă așez pe canapea. Se așează lângă mine Și nu scoate un cuvânt. Nu știu de-i de rău sau bine De e el așa tăcut. Lemne-n sobă iarăși pun, Ce scot nouri mulți. Curioasă, îi spun: Tu de ce nu mă săruți? Fată dragă, gura ta, Deși e minunată, O iubesc pe-a alteia. Nu vreau să fii înșelată. Înșelată m-ai lasă, Cu un suflet crunt, Dac-atunci când vei pleca, Nu mă lași cu un sărut. Și încet, ca o păpușă, Într-o liniște eternă, Și așează clar în ușă Și-i zâmbesc eu, de pe pernă. Ai plecat, amante drag? Cu sărutul cum rămâne? Și venind dinspre prag, Buzele și le țuguie. Și apoi, stând liniștită, M-am bucurat c-a plecat. De-aș fi fost eu cea iubită, Cert, cu ea m-ar fi înșelat.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate