nostalgia trecutului trece după ceva timp de hibernare
mă trezesc ca o somnambulă printre oameni care mă ignoră
curios ignorul asta îmi face bine vreau doar să le simt prezența
fără să ies din autismul călduț așa că-i ignor și eu
îi mai drăcui pe unii în gând la înghesuială dar zâmbesc
zâmbesc că sunt vie
încă nu am chef să încerc acustica sonoră a vocii
răgușită de atâtea tăceri
dar iubesc
iubesc copacii bolnavi de astenie de pe bulevard și lacul
priveliștea fidelă de la etajul patru pe care o fotografiezi
în toate anotimpurile ca pe un top model la o ședința foto