Pete albe la păscut
pe sub cerul stins și umed -
ca un gard cu păcuri uns,
ii pe-o culme-ntinsă sus,
care-și lasă-n vântul șubred
cântecul vâscos și rupt.

M-aș întinde ca o plută,
din orașul ăsta șchiop,
spre caimacul plutitor,
zboru-mi scund să-l infășor
după brațu-i de ciclop,
care marea-n larg sărută.