Se va întoarce precis și petele de pe fața ei
insalubră îmi vor aminti de scenele prin care
Shakespeare își încheia tragediile, doamne, atât de sumbre.
cu mâinile înfășurate în jurul coapselor
îmi opresc sângele să țâșnească.
gura îmi este, pe dinăuntru, ca o pajiște arsă.
până și pielea se va termina
nu peste mult timp, întinsă cum este peste o cruce
care se înalță din nimic spre nimic
o cruce adevărată, din lemn aspru de brad
bătută în cuie de fier

aici, înăuntru.

Volumul PARCUL (1991)