agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-05-26 | |
Stătea în mediul lui de făt,
În burta mă-sii ce-l ținea, Privind de-acol` departe hăt, La viața ce de-abia-ncepea. "Dați cât vă lasă inimioara! (se auzi o voce groasă) Să nu-mi tremure mânușoara, Când stați crăcită pe `cea masă." Fusese martor la tocmeală; Trei mii de lei, dați fără acte. Avea, trăind, să înțeleagă, Că-s uzuri vechi aceste fapte. La patruzeci de zile-n cap De când plăti ca să se nască, Îl duseră la popa-n sat Să-l spele-n apă creștinească. Între un scâncet și-un sughiț, Văzu și-aci pe tatăl lui, Cum bagă-arginți, pe lângă șliț, În jebul sfânt al Domnului. La creșă, ca să prindă-un pat, Iar se umplură buzunare... La fel cum de-altfel s-a-ntâmplat Și-n grădiniță... cu parale! Înscris boboc în clasa-ntâi După ce-a uns o secretară, Ajunse-n pragul BAC-ului Și-i ceru bani o profesoară. Școlit fiind, cu banii dați Și facultatea absolvită, Era din gașca de bărbați, Ce își căutau, de zor, ursită! Și o găsi, și o ceru, Iar ea-i răspunse că îl vrea, Și-l ia, de are bani să dea, La preot, când i-o cununa. O luă, c-avea vreo două mii De lei, remunerație grasă, De la o slujbă ce-o "găsi" Dând vreo cinci mii de lei... și-o plasă. Vârî trei galbeni în sutana Acelui popă, ce i-a zis: "Vrei repede să-i pui năframa?! Plătești... fac loc în catastif!" Plăti... că altfel nu se poate, Nu-n țara asta jumulită, Unde n-ai parte de ai carte... Ai parte doar de-mpingi o mită! Trecură anii peste el, Era, de-acuma, bătrâior, Ieși la pensie... cum altfel... Dând niște lei pentru un chior. Stătea în bățul lui de moș În parc, pe banca ce-l ținea, Privind, cu ochii lui duioși, La viața ce se încheia. Într-o lumină orbitoare Văzu o poartă poleită, Înaltă de vreo opt picioare, Fiind ferecată și păzită. Urcând pe-o scară plutitoare Se apropie de stâlpii porții, Citind, deasupra, la intrare: "Toți sunt egali în fața morții!" La poartă ședea Sfântul Petru, Ce scoase, din mapă, hârtia: "Di un`, di loc?! Să scrâu în carte..." "Apăi, io viu din... Șpagania!" P:)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate