sunt un ciclop în miniatură
văs cu ochiul minții
grădini raificate pe gura ta,
acea poartă spre sărut.
când mă plec deasupra-ți spre acesta
îmi pleacă tot sângele din vene
apoi prin vene năvălește până la cord
sfințindu-l, Doamne,
cu bătaie la milimetru de secundă
că până și Gheena
este de acord