În ochiul tău ca-ntro fântână mută
Mă văd umbrit de gânduri nepătrunse
Când roțile ce-aduc lumina, unse
Nu sunt, și-n scrâșnetele lor, o ciută

Tresare-n amintirile străpunse
De neuitări scăldate în cucută.
În colț de ochi zvâcnește-o nouă cută
Să facă șanț la visele neplânse.

Să lași capacul peste scara oarbă
Din ochiul tău prin care plin de grijă
Voi coborâ cu vântul rece-n iarbă

Și înodând eșarfa ta sub barbă
Cu calul înfrățit, întro voltijă
Îmi voi lăsa durerea, mut, să fiarbă.