agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-07-07 | | În gang la mine fete tatuate, cu bocanci și curele țintuite citesc Kant și lasă pete de ruj pe zidurile mucegăite În blocul meu stau ultimii darwiniști, inconștienți că sunt, beau votcă și bere light își aruncă ochii peste ziduri sperând să li se întoarcă în chip de porumbei marca Noe În cartierul meu miroase pestilențios a filozofie, metafizică și detergent ieftin cu puternic accent cuantic particula lui dumnezeu zace rătăcită aici o tot caută boschetarii și precupețe cu sacoșele goale mașinilor li se opresc motoarele nu se-ncumetă să intre pe străzile luminate de întuneric visuri fosforescente emigrând desigur, dincolo de ziduri. În orașul meu sunt doar ziduri Oameni cărămizi. Oameni mortar. Oameni cuie și nuci în pereții impecabili Tinerii sunt cei care suportă greul, betonul le îndoaie șira, gâtul, genunchii printre degetele absurd de alungite se preling foi copiate din cursuri la facultatea care nu există, viața le rămâne unica stradă și școală și strada le rămâne unica viață și au o grămadă de răspunsuri dar nimeni nu-i întreabă nimic zidurile impertinente cresc, cerul este din asfalt, oțel, sticlă, se extinde năuc Se scurge Kant cu ultima ploaie-mirare spre canalizări, sub ziduri – Tot ce-am dat ca fiind drept al meu era, era, era tinerețea, zidită astăzi șui
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate