dimineața de vară
într-un dialog cu desenul buzelor
pășea recunoscătoare spre izvorul alb
privind inelul iubirii în degetul unui curcubeu

cum picta culorile

trăia frumusețea privirii
ca și când ar fi ultima din viață
nedansată cu nimeni în arcul de dor
într-un foșnet de liniște dintr-un refren

cu dor de viață

roata timpului dansa în rouă
pe secundele cu miros de iarbă verde
privind spre orizont cum timpul sedus de gene
este legat de cercul nesfârșit al brațelor cerului

cu lumina lumii ce caută
doar auzul tăcerii.