Ce să fie, cum să fie

Hai să răsucim dulceața-n borcănele
Lumina s-o culcăm la răcorică,
Să ne-mbătăm cu țuicile grele
Ca să uităm de-amar, să nu ne fie frică!

Cerului albastru să-i masăm picioarele
Iar norii să-i facem prosoape,
În lacuri să ne scăldăm domnișoarele
Uscându-le în paturi, cât încape!

Meseria s-o facem miere peste nuci
Hotarele să fie cârciumi și restaurante,
Colinele s-arate parcă-s buci
Nu mai avem imagini dezolante!

Eternul miraj între ce ai, ce-ai vrea
Să faci, ar cam pieri rostogolit…
Când nu mai ceri, ți se dădea
Deoarece trăiești, nu ai murit!