aveau caii copitele lipite
de cer
între două nopți și o zi
galopul lor cutremura
diminețile în care
prin brațe îmi furai viața

cât de mult iubeam jaful acela...

sunt multe dimineți de atunci
între cer și pământ cărările se împiedică
potcoavele ard cenușile
către nopți aspre
Carul Mare fără de cai deșartă
căzând din nori
căpăstrele

prin rouă
murgii
în alt galop
către alt cer...