Dar scapă-mă de mine,
Și scapă-te de tine,
Treci mai departe printre mașini
Și sticle goale.
Dar și aceștia sunt puțini
Care adorm pe așternut moale,
Și doare,
Când vine ziua, dimineața,
Și îți speli sufletul,
Când ar trebui să îți speli fața.
Și crede-mă, nu ești singurul care
Visează, și cântă și moare.
Bei vin cu mâna
Și aluneci sub mese
Întruna.
Iar eu sunt puțin din toate,
Sunt vis, sunt nerv, sunt carte.
Și adorm seara pe-o parte,
Dorm fără vise, cânt fără vers,
Ceasul își întoarce arcul invers,
Mor odată cu tine,
Și cad în păcate
Aducătoare de moarte,
Râd cu lacrimi pe obraz,
Și mă dau cu ruj roșu,
De necaz.
Rimelul de import e bun,
Dar strică,
Și doar duhul
Se mai ridică
În amalgamul ăsta sedimentar
Când sunt amară, când ești amar.