Pe o stradă purpurie se răsfrâng ecourile unei flașnete -
toate femeile, toate bețiile, toate manuscrisele,
toți eroii, toți pasagerii, toate iubirile
își manifestă bucuria de a nu mai trăi cu adevărat.

În dulapul cu schelete de muze, unde nuanțele
își plimbă buzele curioase la fiecare deschidere,
pătrund aromate libelule încrezătoare în viața dinaintea nașterii -
pun întrebări despre crisalida lor,
le aranjează pe rafturile din lemn de mesteacăn gânditor.
Apoi pleacă învelindu-și aripile în mătase.

Răsună dangăte în mine...
Cineva mi s-a încurcat între artere.