agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ O clipă de intruziune ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-01-28 | |
E dimineață. Și e așa de frig,
Că nispul timpului se scurge tainic înapoi. Zborul nostru, sfârtecat în mii de neguri, Privește o frunză. Se închide în sine, zâmbind, și pleacă din sufletul omului. Luna se pierde și ea din mine, Alegând fereastra, Părăsind durerea. Așa că rămân singură. Singură, mai aproape de aer. Și realizez că totul e în zadar, Că sinceritatea consumă, Că tristețea devorează și Că singurătatea șterge. Mă șterg, deci, pe mine, Și stau goală în lumina răsăritului De cer. Prind aurora de pe geam, Și o atârn, curată, la mijlocul eternității. Se distorsionează o vreme, Aruncă umbre de zări sau de foste stele, Și tace. Culoare, în întregimea cerului ce nu a fost încă, și nici nu are să fie. Suspendată, aurora iarăși Trăiește. Semn că ne-a trecut timpul, Iar albatroșii norilor noștri au zburat departe.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate