două suflete apucă alt suflet și-l rup în două
un suflet jumătate plus un suflet jumătate
fac cât o mică parte din lumea unuia cu suflet întreg
restul e poveste de dragoste noi stăm pe bancă
și adunăm frunze căzute din pomul cunoștințe răului și foarte răului
nu știu de ce Dumnezeu și-a continuat ideea atât de târziu
printr-un Om întins pe lemn ca un semn al exclamării
într-o zi plictisiți de atâta frunzărit
ne vom zâmbi
cu degetele răsfirate