Întotdeauna am sperat
Că viața-mi va fi mai bună,
Și nicicând n-am încetat
Să te mai țin de mână.

Au fost ani frumoși ce-au fost;
Au fost, dar au trecut.
De câte ori ai plâns sfios
Am plâns și eu căci m-a durut.

Și an de an mereu, am fost
Þinându-ne de mână,
Și-așa ne știu prietenii toți
Că suntem împreună.

Și de un timp mă stresez
Cu gândul, dacă mă iubești
Și cu tristețe mă întreb
Fericire, unde ești?
De ce din nou lipsești?

Beatrice Lohmüller
13 febr. 2014