se făcea nu știu cum că era buricul pământului
și nu era nevoie să spună
gândurile lui pătrundeau adânc în timpane
în ochi în sânge
ca o otravă
index degetul lui creștea amenințător
și după el toate degetele
cum niște brațe de caracatiță
în vreme ce noi muritorii tăceam
strângeam pumnii și pleoapele mai strâns
tot mai strâns
și nu mai zburam nici măcar în duminicile cu soț