Privindu-mă, cu ochi negri, ca de cărbune,
Simții cum sunt cuprins de spasme virulente.
Fiorul dragostei se-nfiripă în trupu-mi june,
Trezind rapid în mine, neșlefuite sentimente.

Pulsu-mi crescu, atinse cote alarmante,
Simții pomeții inundați de sângele fierbinte,
Mi-aș fi dorit să-mi pot administra ceva calmante,
Dar ochii ei erau deja stăpâni pe a mea minte.

Făcu un pas, mi se păru că trece-o veșnicie,
Eram atât de-aproape în brațe să o strâng,
Simții trupu-mi arzând intens ca o făclie,
O lacrimă-mi brăzdă necontrolat obrazul stâng.

Moment în care-mbrățișarea se produse,
Timpul se-opri, privind spectacolul măreț,
Însă un zgomot surd din brațe brusc mi-o smulse,
Înfierbânțeala transformându-se-n îngheț.

Încă un vis, din serialul nesfârșit al nopții,
Curmat de zgomotul alarmei dimineții,
Mi-arată cu adevărat trista voire-a sorții,
Singurătatea...suprema pedeapsă a vieții.