pe dealuri se dizolvă noaptea-n fum
prin corcoduși e viscol de albine
zambila somnoroasă în stamine
și-agață franțuzescul ei parfum

încet deschid fereastra și privesc
spre norul ce semnează olograf
cu degetele-n cute de cearceaf
cupe firbinți și șoapte mai găsesc


ibricu-l pun pe aragazul stins
cafeaua din borcan e neatinsă
și trece-așa o vreme ce e ninsă
de lungi eșarfe ca un cer aprins

prin gene mă privește - un cocor
își zbate aripile-n încăpere
corole de magnolii efemere
se-mprăștie pe galbenul covor

doar un cuvânt aud șoptit iubite
și-n jurul meu dansează căi lactee
rubin în piept în mâini o orhidee
și-n aer diamante risipite

un gheizer sunt spre ceruri arcuiesc
dau ghiont pământului să se-nvârtească
stropesc cu zâmbet stelele să crească
și luna-n calde palme învelesc