agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-04-12 | |
Atunci s-au hotărât pietrele să tacă...
Pașii noștri călcau tot mai nehotărât Pe un pământ care tremura lăcrimând pe sub stânci De unde nimeni nu-și putea potoli setea. Ne ridicam brațele spre un cer fără nume Strigând numele celor nenăscuți. Și am deschis Cartea Amintirilor, A trăirilor ce și-au cunoscut trupurile, Gurile ce dezlegau tăcerile, plăcerile, Vorbele ce nășteau ecou peste generații, Ecoul lui VREAU, șoapta lui POT, Un tot s-a clădit peste ani și surpat de neliniști. Triști ne sunt ochii ce-și caută dorul, Fiorul în Cartea Amintirilor. Da, atunci s-au hotărât pietrele să tacă... Da, atunci, cu toții ne-am pierdut aripile Când ne-am dorit să uităm zborul Printre pașii mult prea grăbiți, ruginiți Și obosiți care ne striveau strălucirea. Ne-a rămas doar privirea din Duminica Învierii Ascunsă, curată și nepătrunsă de întunericul criptelor, Mormintelor construite de neșansă. Aceștia sunt ochii noștri care vă oferă ultimele priviri Păstrate în taină între copertele Cărții Amintirilor. E ultima voastră șansă de a redeveni vii, În suflet copii și corăbii peste mări pustii... E ultima noastră șansă de a ne recupera aripa, Clipa și dorul, Să încercăm să ne reamintim... Zborul.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate