Pe cerul de Martie și-n al meu cuget
Nori de cositor mărșăluiesc funebru
Orașul îmi pare un întunecat bunget
Pictat în nuanțe sinistre de gri și negru

Amanții refugiați în mansarde moderne
Privesc cum Martie-și târăste zilele sterpe
Nostalgici după ploile din vechile poeme
Deplăng parcurile cenușii ca niște stepe

Cohorte de maturători cu fețe de brute
Cuprinși de un frenetic și haotic avânt
Printre trecători cu chipuri triste și mute
Trombe de frunze și praf ridică în vânt.

În mine încă răsună al iernii muget
Pe cerul calcinat norii defileză funebru
Îngeri pogorâți dintr-un celest bunget
Colorează întreaga-mi ființă în negru.

În caiete îmi însemn gândurile slute
Cuprins de un nevrotic și febril avânt
În lungi plimbări pe aleile triste și mute
Rătăcesc ca cenușa iernii purtată de vânt.

Căutând să-mi justific pornirile boeme
Îl învinuiesc pe Martie și zilele-i sterpe.
Visând la o iubire ca-n vechile poeme
Îmi târăsc zilele placide ca niște stepe.