S-a lăsat în grădinuță
Un mic stol de măcăleandrii,
Atât de firavi și de tandrii,
Fiecare pe-o crenguță.

Ați venit neinvitați,
Dar ați fost bineveniți:
Grădina mea a fost prea mută și prea plină de scaieți
Și de pomi bătrăni și-uscați.

Ați adus iar primăvară,
Bucurii și vioiciune,
Ați adus iar gânduri bune
Pe-un fâlfâit de aripioară!

O clipă doar și ați zburat!
Dar duhul mi-ați înviorat!