agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-05-09 | |
aveam o pisică o botezasem Miya era o distinsă doamnă
mă și ignora mă simțeam înșelat cu o nobilă indiferență pe atunci mă intriga la culme dar acum e clar că o meritam din plin pentru că Miya dragii mei avea un prieten un cîine pe nume Hammy povestea e reală și vreau să știți că nu dă bine ca alea fabricate la Visătoria de Unică Folosință vreau să știți că așa în general am rămas repetenți la lecțiile de viață oferite de animale și dacă un cîine cu o pisică sunt văzuți dușmani pe viață vreau să vă spun că e jale dar vă înșeleți ei bine în fiecare zi la aceeași oră și timp de cinci ani Hammy lătra la poarta mea și Miya sărea gardul pe urmă plecau amîndoi la plimbare de parcă asta era tot ce-i mai natural și nu aveau altceva mai supra sau mai senzațional de făcut mă rog au fost și săptămîni întregi cînd Hammy lipsea mai mult ca sigur era bolnav sau rănit ce să spun maidanezii ăștia și-o caută singuri dar totuși el revenea la Miya senin îi petreceam pe drum cu privirea și mă-ntrebam cum poate o ființă să fie ea însăși tot timpul acasă sau în lume indiferent ce simte și orice ar fi am încercat în cîteva rînduri să-i dau de mîncare amicului Hammy dar nu s-a atins de ea nici din greșeală singura lui bucurie era să o plimbe pe ea că plouă că fulgeră avea damblaua asta a lui și într-o zi cu soare Miya a murit nici azi nu știu de ce pur și simplu era țeapănă în curte nicio rană nicio maladie doar o mare ciudă un fel de venin cretin înfipt odios în toată bucuria care mai subzista pe lume am îngropat-o sub cireș în grădină seara următoare Hammy era acolo se tînguia plîngea și lătra la lună o săptămînă și ceva nici nu s-a atins de apă sau mîncare dormea pe mormîntul ei plîngea tot mai stins pe urmă a murit era acoperit de petale de flori parcă zîmbea l-am îngropat lîngă Miya lui știu că era în săptămîna Paștilor și oamenii erau nerăbdători să taie să spargă miei și ouă în pace și în lumină lină
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate