Iubesc culorile
Iubesc să le las să iasă din mine
Una după alta
Fără să mă gândesc le las să curgă.
Curge prin ele viața din mine
Dragostea mea pentru viață
Și paradoxal,în mine
E mai multă culoare, mai multă viață.
Știu că și griul există, îl văd pretutindeni în jur.
Și nu e nici o problemă el, în sine
Ci doar atunci când este prea mult
Când a invadat hainele, gândurile, emoțiile.
Am cunoscut în mine acest gri
Obosit, obositor
Izvorât din oboseala unei vieți fără viața
Rutinat și copleșit de griji.
Și totuși undeva adânc în noi există culoare
Culori, o mulțime de culori
Care așteaptă doar să le vedem
Să le dăm drumul să iasă
Să se poată bucura de mișcare
Să-și cânte frumusețea.
Și în dansul lor, în cântecul lor
Să devină molipsitoare
Contagioase
Să transforme un gri într-o viață.