pașeam cu avânt pragul zilei
când o gheară brutal m-a oprit
sfâșiindu-mi eșarfa, flori călcate-n picioare
pirueta forțată și un pas înapoi

desprind elegant frunza verde pictată
în mătasea de china cu pulberi de jad și
merg mai departe
slăbit din strânsoare gâtul încă palpită
cu noduri înghit un surâs
viu, dureros locul roșu cu mine îl port
până seara târziu când oceanul se-nvolbură iarăși
două păsări de foc cer azil insular neuitării
inima le răspunde sistolic și-o clipă își schimbă măsura

îndărăt prin nisipul clepsidrei cercetez continente
în adagio pașii străluciri de salon un pian muzici vechi
scena dansului lumii sună scurt sacadat, sub talpa desculță
ca ventuza pe coapsele nude cu mișcări de felină
I-sa-do-ra, dansând un poem
trupu-i cald șerpuia, pe sub tâmple veninul și fumul
samovare fierbând in the mind poeți, filfizoni și bancheri
se-aprindeau candelabre subit, înfloreau tamarinii
în adâncul făpturii doar zbuciumul domn supus evadarii
jumătate în pași fantomatici, jumătate-n culise
cerea tumultos izbăvire prin dans...

mă-ntorc, în penumbră doar vântul prin sălcii sufla
câte-o frunză, dezinvolt păpădia în aer și sporii
sub priviri aburite himerele invers fac pașii de dans
retrase în apa oglinzii se lasă cortina, tresar

pun semn neuitării o roză și cartea, legată c-un fir
destrămat din eșarfă