Când iarna își slăbește din cătușe
Mirări se nasc timide pe sub glie.
Un abur cald trădeaz-o herghelie,
La margini de păduri răsar brândușe.

Ridică ochii din filocalie
Călugării legați în brâu cu-o noajă,
Se-apleacă și ascultă pe sub coajă,
Potcapuri se preling de pe chelie.

O buburuză cu aripa moale
Se odihnește după prima tură,
Drumul se-oprește din eterna cale

Să plece iar pe câmpuri nu se-ndură,
Þărâna aburește parcă-n foale
Când cerul năvălește crud în gură.