Azi-noapte ruga s-a-nălțat
Și mi-a luat inima-n dinți,
La capul tău s-a așezat,
Nerăbdătoare s-o asculți.

Apoi, șoptind îți povestește
De-un rug cu frica de cenușă,
Asculți tăcuta ei poveste,
Și-ncet, încet, te lași supusă.

Petalele de focuri sfinte,
Ard ghemuite-n patul tău,
Și din cenuși se nasc cuvinte,
Tu le repeți cu glasul meu.

Și dacă simți că-ți cresc ușor
Pe umeri, aripi larg deschise,
Tu lasă-te purtată-n zbor,
Sfidându-ți negrele abise.

Și-odata ajunsă-n lumea mea,
În așteptarea mea căruntă,
Să-mi lași pe umeri crucea ta,
Chiar de e grea, îmi este sfântă.