între un cuvânt spus şi unul nespus

nu e nicio diferenţă

dacă nu există bucuria de a fi

fără această bucurie

cuvântul trece

ca o umbră peste

întinderea stearpă

a scoarţei cerebrale

nici nu e nevoie de moarte

pentru a şterge totul

din memoria celui care nu trăieşte

viaţa la timp

doar un voal negru ce se aşterne

peste amintiri

ca o cortină căzută

după ultima reprezentaţie

a unui îndrăgostit

care şi-a pierdut glasul

şi lacrimile şi inima

un gaj de fidelitate

cu infidelitatea

şi iată cum neantul

păşeşte pe vârful lumânărilor

risipind dorinţele

în timp ce ochiul galben al Lunii

priveşte omenirea

fără să clipească

da, da, nimic nu mai contează

umbrele forfotesc pe strada speranţei

neştiind încotro s-o apuce

pentru a pune stăpânire

pe un spirit mai viu

da, da, dragostea a fost ca o broască ţestoasă

leneşă şi dizgraţioasă

care şi-a depus ouăle pe o plajă pustie

doar aşa din instinctul

de supravieţuire

pescăruşul zboară

deasupra unei mări lascive

aşteptând noile vlăstare

să iasă la suprafaţă

şi astfel din această dragoste

nu mai rămâne decât

un nesfârşit mister