Privesc prin geamul conștiinței
Cel prea curat când eram mic
Cu timpul s-a mai presărat ființei
Un dram din tot…cândva nimic.
Adolescența dă culoare
Clipelor cele de ratat
Acum stau doar să se prăvale
Un strop de vis și-n rest păcat.
Am obosit în lungul căii
Ce duce spre necunoscut
E un trecut de când flăcăii
Nu mai au timp pentru trecut.
Maturitatea dă nuanțe
Ei conștiinței cândva chiar fără pată
Strângi azi păcatul tare în brațe
Și uiți de mamă și de tată.
Nu mai e timp pentru albire
Iar matul este un compromis frumos
Mă regăsesc în ea păgâna omenire
De susul sus și până jos.