îmi place cum vorbești
(Petronelei Rotar)


(oare e de bine?)
cuvintele tale alunecă ușor
ca niște copii pe un topogan
aproape să se izbească unele de altele
chicotind
șuierând
dar puțini știu că de fapt tu nici nu exiști acolo
ci doar un avatar 3D
7D
tu ești cu "hani"
acolo unde totul este imposibil de posibil permis
unde nimeni nu seamănă cu nimeni
și unde poți număra poemele până la cât vrei tu
fără să te întrebe cineva ce simți
dacă mai simți
sau dacă mai poți alerga să pari vie

îmi place cum privești
neprivind de fapt nimic
ca o cameră video hd
stochezi imaginile pe un hard exterior
poate cândva te vei uita la frame-uri
slow motion
acum însă ești risipită
toată
e greu să te miști din bucăți
să zâmbești
să le spui oamenilor ce vor să audă

îmi place cum te îmbraci
pentru că nu prea îți pasă de haine
oricum
în lumea ta
nu ai de ce să stai îmbrăcată (cu "hani")
chiar dacă acolo apocalipsa e mai dramatică
decât aici unde cineva
sau altcineva
îți cere autografe
adresa
numărul
mâna
piciorul
inima

ai dat deja totul
acum ești într-un alt film
dublură

îmi place să scriu despre tine
dar probabil ar trebui să nu mai îmi placă nimic
pentru că lumea ar putea crede că m-am îndrăgostit

și eu de-abia m-am lăsat